Noi mă

Nu ne vedeam...

doar ne uitam.

Acum că suntem alţii:

Să ne scăldăm în timp,

iubito

până nu vom mai şti

de mine

până nu vom mai şti

de tine

până nu vom mai şti

când încep

până nu vom mai şti

când ne dizolvăm...

într-o soluţie

la dragostea noastră.

Linii tangente

În dogoarea inimii
îmi trasezi liniile tale
tangente pe alocuri
unui alb răcoros şi protector
al respiraţiei mele.

Iubirea ta este naturală
asemenea liniei luciului mării
care înalţă valuri
din adâncuri către cer.

Călător

Un slăbănog,
pe un scaun aşezat,
în centrul
de jur împrejurului său, de o străină familie
ocupat.
Trenul,
Legătură de rudenie a unei familii de străini. Care l-au adoptat în virtutea inerţiei drumului pe care toţi suntem vitezomani şi pe care toţi
nu ne mai întoarcem...
Tubul metalic este sigilat la un capăt de expeditor iar la celălalt destinatarul,îi va deschide chepengul către libertate slăbănogului lăsând trupul străin să îmbrace iubitul suflet cunoscut,
Că doar întâlnirea trebuie să fie în limitele decenţei.