joi, 9 septembrie 2010

Dorurile mele
N-au întruchipare,
Dorurile mele-s
Frunze pe cărare,
Spulberate şi strivite frunze pe cărare.

În zadar le caut
Visurile mele,
Strălucită salbă,
Salbă de mărgele,
Minunată şi pierdută salbă de mărgele.

Tot ce-mi ţese noaptea
Zorile-mi destramă,
Mi s-a dus norocul...
Nu-l mai plânge mamă,
La icoana preacuratei, nu-l mai plânge mamă.

Octavian Goga
Publicat de la

6 comentarii:

  1. Rodica9 septembrie 2010 la 01:14

    lasa dorul,mai aline
    se transforma in suspine,
    nu e bine mai deloc
    las'ca ai si tu nnoroc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Alin9 septembrie 2010 la 01:43

    Norocul strigă neclar,
    Rimele tale-s străine...
    Dorul ăsta-i un hoinar,
    Când nu-l aştepţi atunci vine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Rodica9 septembrie 2010 la 01:47

    Rimele mele-s straine
    Ca o haina ce nu-ti vine...
    Atunci las pe altii
    Sa-si incerce talantii...

    RăspundețiȘtergere
  4. Alin9 septembrie 2010 la 02:34

    Nu e vorba de talanţ,
    Rimele îmi zac în şanţ...
    În timp ce alţii mult suscită
    Eu aspru, sec, înghit critică.

    RăspundețiȘtergere
  5. Rodica9 septembrie 2010 la 23:21

    Ce bine de mine
    Ca n-am inteles nimic,
    Ma scuteste de vechi vine
    si ma apara un pic...

    RăspundețiȘtergere
  6. Alin11 septembrie 2010 la 22:29

    Mosul bodoganeste mult,
    Ades nici el nu intelege.
    Invidios el cate-o rima mai alege,
    Din a simtamintelor tumult.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)