Noi mă

Nu ne vedeam...

doar ne uitam.

Acum că suntem alţii:

Să ne scăldăm în timp,

iubito

până nu vom mai şti

de mine

până nu vom mai şti

de tine

până nu vom mai şti

când încep

până nu vom mai şti

când ne dizolvăm...

într-o soluţie

la dragostea noastră.

Îngerul digital

Linii tangente

În dogoarea inimii
îmi trasezi liniile tale
tangente pe alocuri
unui alb răcoros şi protector
al respiraţiei mele.

Iubirea ta este naturală
asemenea liniei luciului mării
care înalţă valuri
din adâncuri către cer.

Cioburi

De când mă știu am spart vreo trei oglinzi. Se zice că o oglindă spartă înseamnă că o să ai șapte ani de trăit cu ghinionul. Pe prima am spart-o cu mai bine de șapte ani în urmă. A doua acu' vreo lună. Pe a treia azi! Deci, două oglinzi sparte înseamnă 14 ani. Excelent, conform superstiției o să prind 45 de ani! Apoi, cine știe, poate că o să mai sparg una, intenționat, ca să fiu sigur de următorii șapte și... tot așa... Cred că am descoperit secretul unei vieți îndelungate, poate chiar veșnice!
Trebuie să îmi fac o provizie de oglinzi!

Victime...

Toată lumea este victimă în propri-ai lume. O lume de victime fără agresori... care astfel consideră că din moment ce au suferit.î, evident, din  cauza altuia, este dreptul lor să se poarte la fel, deci ei nu devin agresori, pt. că sunt îndreptăţiţi, lis+a făcut rău! Chiar dacă fac acelaşi lucru ca şi agresorul diferenţa e că agresorul a foăcut+o din răutate. Aş vrea să văd pe cineva care să spună că a ales, chiar dacă nu a ştiut ce alege, să spună: domne, a fosta alegerea mea, suferinţa era o variantă, deci alegând pachetul de posibilităţi ce include şi varianta suferinţei eu sunt vinovat de suferinţa mea.
Gânduri obosite.. mai bine nu le citişi.

Oameni buni,

iubirea este molipsitoare!

Stați departe de mine!

Ar trebui să intru în carantină....

O să...

ies.

Din păcate este puțin

prea târziu,

pentru unele persoane...

Cărora le cer iertare!

Culmea geloziei

Incepem urcarea cu:

[Uite, eu nu sunt...]

Uite, eu nu sunt. Dar dacă aş fi,
aş fi un miez de poezie scrisă;
rigoarea ce-n viaţa de zi cu zi,
imprecisă cum e, e dezisă.

Uite că nu sunt. Ceilalţi sunt deplin:
în timp ce ei se-agită-n căutare,
orbi şi-n dorinţe prinşi pân' la uitare,
eu trec tiptil în câinele gol şi-n copilul plin.

Când sunt în ei adânc transfigurat,
în raza lor m-arăt cât ai clipi...
Dar brusc ei iar dispar, s-au dizolvat:
fiindcă eu nu sunt. (Doamne, de-aş fi...)

Rainer Maria Rilke

Dar pana pe culme mai e mult
Pana sus poti sa fii gelos
Pe oamenii pentru care nu simte nimic,
simplii colegi de-ai ei de lucru
Pentru ca inspira acelasi aer pe care ea il expira...
Pe oamenii fara trup (la fel ca mine)
doar cu litere de suflet...
Pentru ca le inghite cu nesat
Pe motanul smotocit pana la innegrirea sub-unghiilor
Pentru simpla atingere...
si urcam asa catre culmi adanci
calcand cararea geloziei pe sine
pasii sunt:

Ca ai respirat acelasi aer cu ea

Ca i-ai sters o lacrima

Ce nu cursese inca

Ca ai privit-o in ochi

Ca te-ai plimbat cu ea

Ca ai stat cu ea pe aceeasi banca

Si ca ai ascultat-o cantand...

Si ca sa nu ma credeti un ciudat, ascultati mai departe, am mai gasit un exemplar ca mine:

Alexandru Andries - E altcineva

Asculta mai multe audio diverse

Timpul II

Sa presupunem ca putem afla propriul viitor.

Cunoscandu-l, putem presupune ca dorim sa-l schimbam intr-un mod favorabil. Insa, schimbarea in acest sens modifica si cunoaterea noastra despre acesta, astfel dorinta de a-l modifica nu se va mai naste, de aici putem trage concluzia ca viitorul nu poate fi schimbat. Obtinem o antinomie, care zice ca viitorul se poate si totodata ca nu se poate schimba dar, ne va fi favorabil. Ceva de genul, se poate schimba dar prin intermediul unui mic paradox.

Nu stiu daca ajuta cuiva randurile de mai sus, insa cum nu am mai postat de mult timp am zis sa va arat ce se mai intampla.

Timpul

Un moment, adica suma secundelor care incap intr-o amintire de exemplu, este deodata trecut, prezent si viitor.

Un moment poate fi:

a) Influentat din trecut.

b) Trait in prezent.

c) Inregistrat si analizat din viitor.

Doar daca ai o privire de ansamblu asupra tuturor momentelor poti sa traiesti coerent.

Ratiune si simtire

Asa cum corpul se supune creierului, sentimentele ar trebui sa se supuna ratiunii, numai in felul acesta poti fi un om puternic care isi traieste viata si nu un om trait de aceasta.

Avem nevoie de speranta?

Speranta aduce asteptari, care la randul lor aduc nefericirea, doar se stie ca la nasterea sperantei de fiecare data moare realizabilul, totusi, am observat ca de multe ori a fost doar in moarte clinica si ca este bine sa incerci...dar se mai stie si ca moartea clinica dureaza putin.
Concluzia este urmatoarea, cand nu mai sunt sanse totusi incearca, dar ai grija sa nu perseverezi in imposibil.