Culmea geloziei

Incepem urcarea cu:

[Uite, eu nu sunt...]

Uite, eu nu sunt. Dar dacă aş fi,
aş fi un miez de poezie scrisă;
rigoarea ce-n viaţa de zi cu zi,
imprecisă cum e, e dezisă.

Uite că nu sunt. Ceilalţi sunt deplin:
în timp ce ei se-agită-n căutare,
orbi şi-n dorinţe prinşi pân' la uitare,
eu trec tiptil în câinele gol şi-n copilul plin.

Când sunt în ei adânc transfigurat,
în raza lor m-arăt cât ai clipi...
Dar brusc ei iar dispar, s-au dizolvat:
fiindcă eu nu sunt. (Doamne, de-aş fi...)

Rainer Maria Rilke

Dar pana pe culme mai e mult
Pana sus poti sa fii gelos
Pe oamenii pentru care nu simte nimic,
simplii colegi de-ai ei de lucru
Pentru ca inspira acelasi aer pe care ea il expira...
Pe oamenii fara trup (la fel ca mine)
doar cu litere de suflet...
Pentru ca le inghite cu nesat
Pe motanul smotocit pana la innegrirea sub-unghiilor
Pentru simpla atingere...
si urcam asa catre culmi adanci
calcand cararea geloziei pe sine
pasii sunt:

Ca ai respirat acelasi aer cu ea

Ca i-ai sters o lacrima

Ce nu cursese inca

Ca ai privit-o in ochi

Ca te-ai plimbat cu ea

Ca ai stat cu ea pe aceeasi banca

Si ca ai ascultat-o cantand...

Si ca sa nu ma credeti un ciudat, ascultati mai departe, am mai gasit un exemplar ca mine:

Alexandru Andries - E altcineva

Asculta mai multe audio diverse