Gol din plin... mereu

Eu îți umplu mereu paharul
Tu mereu torni conținutul
într-unul mai mare.

Eu îți umplu mereu paharul
Tu mereu îmi arăți jumătatea goală

Eu îți umplu mereu paharul
Tu vezi mereu răul din gol.

Eu mereu nu reușesc să îți umplu paharul
Tu ești tot timpul neînsetată...
alegi mereu golul.

jucăm cărți pe ruinele noastre

îmi refuzi iubirea
toate obiectele făcute
pentru tine
toate versurile
tot trupul
toată vocea:
Sângerare temporală

îmi refuzi prezența ta

vocea

atingerea

sărutul

chiar și ce nu mi-ai refuzat:

să fiu lumina legată invizibil de aer

sărutul e stătut pentru că e atât de departe în viitor

îmi spui că:

tot ce ți-am trimis te-a deranjat

regreți că mi-ai dat adresa și numărul de telefon

regreți că te-ai întâlnit cu mine:

inima-mi bate

la ușa ta

tot timpul

încuiată

toate astea îmi spun să te las în pace

și nu-mi vine greu

pentru că toate astea omoară iubirea în mine.

Dar atunci când încerc să o fac

îmi dai de înțeles că suferi

Și eu nu pot să văd că suferi

mai ales din cauza mea.

Și atunci revin

ca tu să revi

în scurt timp

la rece:

conversație tactilo-vizuală

În felul acesta 

în timp

accepți și oferi tot mai puțin

nu că ai fi oferit prea mult

deci nu mai rămâne mare lucru

Ai omorât iubirea...:

Ah, mierea buzei tale

de Mihai Eminescu


........................................
Ah, cum nu ești, să-ți mistuiesc viața,
Să-ți beau tot sufletul din gura ta,
Să-ți sorb lumina pân- ce-or fi de gheață
Frumoșii-ți ochi ­ să-ți devastez așa
Tot ce tu ai frumos... o, mă învață
Să te ucid cu respirarea mea!
Să murim amândoi... La ce trăiesc eu,
La ce trăiești tu pe a lumii spume?
Sărmane inimi închegate-n vreme,
Sărmane patimi aruncate-n lume;
Ah, să murim, nu plânge, nu te teme.
Că undeva s-afla al nostru nume!
Încet, încet ... să ne culcăm în raclă,
Încet de pe pământ ne-om furișa.
O, stinge a privirei tale faclă,
Închide ochii tăi... așa, așa;
Ce bine e să dormi adânc în raclă,
Să dormi adânc, să nu mai știi ceva. 
Iubito, vremea-n loc să steie,
Să stingă universu-ntreg în noi:
O rază încă, încă o scânteie,
Ș-apoi dispare tot... ș-apoi, ș-apoi
Simt încă gândul tău iubit, femeie,
Ș-apoi nu vom mai fi nimic... noi doi.

"Bucuriile mici fac zilele senine!"

Cautand avatar dezintegrararii... o poezie,
Printre file am dat de o nebunie... tarzie.

"Sa ai parte de tot
ce nu-ti inchipui ca poti
primi, dar produce
bucurii!"