marți, 13 decembrie 2011

...

Dacă dragostea-i o boală se tratează oare cu celule stem? Să îmi crească o inimă nouă în loc... Că nu mai știu ce să zic.

duminică, 11 decembrie 2011

Observație despre femei

Se hrănesc asemenea uroborusului cu propria imagine cu care ornează oglinda sau inima lui așa cum este ornată o farfurie ce mângâie privirea într-un restaurant cu specific franțuzesc.

vineri, 9 decembrie 2011

Lumina din întuneric

Îmi place noaptea
pentru că pot
să văd departe.
Noaptea, toate
cele apropiate
se ascund
în întuneric
și lasă toți sorii
să înțepe negrul
care altfel
ar fi fost inundat
de Soare.





"Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric."(Mircea Eliade)

joi, 3 noiembrie 2011

Noi mă

Nu ne vedeam...
doar ne uitam.

Acum că suntem alţii:

Să ne scăldăm în timp,
iubito
până nu vom mai şti
de mine
până nu vom mai şti
de tine
până nu vom mai şti
când încep
până nu vom mai şti
când ne dizolvăm...
într-o soluţie
la dragostea noastră.

miercuri, 14 septembrie 2011

Linii tangente

În dogoarea inimii
îmi trasezi liniile tale
tangente pe alocuri
unui alb răcoros şi protector
al respiraţiei mele.

Iubirea ta este naturală
asemenea liniei luciului mării
care înalţă valuri
din adâncuri către cer.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Echilibrare

imagini intangibile
abstinenţă indezirabilă
dorinţe irealizabile
frustrare irefutabilă

viitoare alăturare
rimă îmbrăţişată
atingeri îmbujorate
trăire adevărată

luni, 15 august 2011

Rămas bun

Nu-mi mai amintesc nimic
De aceea îmi imaginez...

Îmi imaginez...
Că nu te-am iubit niciodată.
Am iubit doar muzica
Pe care mi-ai cântat-o.
Şi pentru că nu aveai una
De fiecare dată cu altă voce.

Nu am reuşit niciodată să te îmbrac
Pentru că nu ai vrut niciodată să te dezbraci
De cuvinte.


Trenul mi-a fost acul
Iar şinele aţa.
Am continuat să mă înţep
Ca să simt ceva fizic.

Între timp mi-am educat sufletul.
Mulţumesc suflete!

marți, 2 august 2011

Cărămizi(de distanță arsă), cu mortar muzical

De fiecare dată când am greșit,
tu nu m-ai iertat,
Și ai pus câte o cărămidă
între noi.

Eu am compensat de fiecare dată
lăsând cărămida să intre în mine
pentru a păstra apropierea.
Treptat, am fot înlocuit cu un zid.

p.s.
Cine nu și-ar dori ca acțiunile sale să producă muzică?!
Cel care își dorește să o trăiască, nu doar să o asculte...

Thank You For The Music - ABBA
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

luni, 1 august 2011

Cioburi




De când mă știu am spart vreo trei oglinzi. Se zice că o oglindă spartă înseamnă că o să ai șapte ani de trăit cu ghinionul. Pe prima am spart-o cu mai bine de șapte ani în urmă. A doua acu' vreo lună. Pe a treia azi! Deci, două oglinzi sparte înseamnă 14 ani. Excelent, conform superstiției o să prind 45 de ani! Apoi, cine știe, poate că o să mai sparg una, intenționat, ca să fiu sigur de următorii șapte și... tot așa... Cred că am descoperit secretul unei vieți îndelungate, poate chiar veșnice!
Trebuie să îmi fac o provizie de oglinzi!



luni, 25 iulie 2011

Gol din plin... mereu

Eu îți umplu mereu paharul
Tu mereu torni conținutul
într-unul mai mare.

Eu îți umplu mereu paharul
Tu mereu îmi arăți jumătatea goală

Eu îți umplu mereu paharul
Tu vezi mereu răul din gol.

Eu mereu nu reușesc să îți umplu paharul
Tu ești tot timpul neînsetată...
alegi mereu golul.

marți, 19 iulie 2011

Consumul excesiv de vise dăunează grav sănătății mintale!


În vise poți să-ți vezi dorințele împlinite.
După ce ai gustat din ele
ai motivația necesară
pentru a le transforma
în realitate!
Dacă nu e posibilă
materializezarea,
schimbă visul!
Secretul e să nu pici
 în capcana dulce
a visării continue,
ci să te pui pe treabă.
Visătorii sunt niște drogați...

joi, 14 iulie 2011

Nu e normal

Nu e normal
să oferi
atunci când iubești
măcar o explicație?
Nu e normal
să nu folosești durerea
pentru a te-mbrăca
în muzică
mai ales atunci când
iubitul îți cere
să nu-l lași să moară?

sâmbătă, 9 iulie 2011

Victime...

Toată lumea este victimă în propri-ai lume. O lume de victime fără agresori... care astfel consideră că din moment ce au suferit.î, evident, din  cauza altuia, este dreptul lor să se poarte la fel, deci ei nu devin agresori, pt. că sunt îndreptăţiţi, lis+a făcut rău! Chiar dacă fac acelaşi lucru ca şi agresorul diferenţa e că agresorul a foăcut+o din răutate. Aş vrea să văd pe cineva care să spună că a ales, chiar dacă nu a ştiut ce alege, să spună: domne, a fosta alegerea mea, suferinţa era o variantă, deci alegând pachetul de posibilităţi ce include şi varianta suferinţei eu sunt vinovat de suferinţa mea.
Gânduri obosite.. mai bine nu le citişi.

joi, 7 iulie 2011

Oameni buni,
iubirea este molipsitoare!
Stați departe de mine!

Ar trebui să intru în carantină....
O să...
ies.

Din păcate este puțin
prea târziu,
pentru unele persoane...

Cărora le cer iertare!

vineri, 1 iulie 2011

Timpul 3


Ce ar fi dacă am scoate timpul din ecuaţie, asta după ce e deja scurs:
Omul exista simultan in toate fractiunile de secunde din viata sa, adica, o secunda odata iesita din prezent nu dispare, ci doar iese din prezent, deci tu nu dispari din acea secunda, ci ramai acolo, in acel timp si  spatiu. Dar, prin intermediul prezentului, iti creezi restul vietii.
 Se zice ca viata iti trece prin fata ochilor inainte sa mori. Poate ca moartea este trecerea de la liniaritate la simultaneitate (de la timp la netimp), adica vedem intreaga viata, derulata in mod liniar (timp) pentru ca mai apoi sa fim deodata (netimp), in toata viata traita pana atunci, evenimentele nu se mai succed, fiind eliberati de timp, ci doar sunt, iar tu esti mai mult decat ai putea fi intr-un singur prezent, fiind suma tuturor prezenturilor tale anterioare, esti acelasi, doar ca esti dublat, triplat, etc. cu fiecare clipa care in timp a fost succesiva celei anterioare. Adica, odata eliberati de prezent, suntem deodata in fiecare moment din trecut. Astfel ca, din moment ce poti sa fii intregul tu, cel care ai fost vreodata, urci la un nivel superior, devi o entitate superioara, simultana, deci nu limitata (la prezent), cum este cea liniara.
 Cu alte cuvinte, nu mai esti un moment din viata ta, adica atat cat iti permite prezentul ci esti toata viata ta. Cu prezentul construiesti si obtii viata. Iar cand iti moare trupul, pentru ca te-ai eliberat de prezent, poti sa fii intregul tu, cel pe care l-ai construit prin intermediul omului. 
Gandirea nu ar mai trebui sa fie tributara timpului, adica liniara, cand trebuia sa incepi cu ceva pe care sa il dezvolti, ci pur si simplu ai stii totul instantaneu. La fel si sentimentele traite in zecile de ani de viata, le-ai simti deodata. Tot ceea ce contine viata ta, cu bune si cu rele ar fi simultan.
Ai avea setea de cunoastere a unui copil, puterea de intelegere a unui adult si intelepciunea unui batran. Daca stau bine sa ma gandesc, ai avea setea de cunoastere a n copii, puterea de intelegere a n adulti si intelepciunea a n batrani...
Ce am scris mai sus imi suna intr-un fel ca si cum ar fi definitia lui Dumnezeu, alfa si omega omnipreznet...etc. Doar zice si biblia ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui.
 Am zis mai sus ca:"o secunda odata iesita din prezent nu dispare, ci doar iese din prezent, deci tu nu dispari din acea secunda, ci ramai acolo, in acel timp si  spatiu."
Dar oare ce se intampla cu un anumit spatiu, de exemplu Terra. pe suprafata ei, in decursul timpului oamenii isi traiesc vietile, iar intr-un anumit spatiu, sa zicem la birou, au muncit mai multi oameni, deci mai multi oameni, in timpuri diferite se suprapun in acelasi spatiu, si chiar acelasi om in momente diferite se suprapune cu el insusi, doar ca in timpuri diferite, ce obtinem in acel spatiu? O acumulare de om/oameni...cu tot cu ce au simtit, gandit, etc. in acel loc. Deci mai multe entitati care se suprapun, am putea zice chiar ca se confunda, formand o entitate a umanitatii. La fel este si cu sistemul Solar, adica planetele se misca pe aceleasi traiectorii, iar daca Universul se dilata poate ca si unele planete se confunda cu altele in anumite puncte din spatiu dar in momente diferite din timp...
Toate se leaga, toate sunt una...

Alexandru Andries - Surpriza, Surpriza
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

miercuri, 22 iunie 2011

Cireşe amare

De Anca Constantin

De ce mă doare atât de departe
Orice-ntâmplare care ne desparte?
Aş putea să te pun la-ncercare
Plecând şi eu, ca fiecare
Undeva în imposibil,
În felul acela penibil
În care se întâmplă toate plecările
Toate renunţările...
Cu semne mari de întrebare
Amestecate cu cireşe amare.

sâmbătă, 18 iunie 2011

jucăm cărți pe ruinele noastre

îmi refuzi iubirea
toate obiectele făcute
pentru tine
toate versurile
tot trupul
toată vocea:
Sângerare temporală

îmi refuzi prezența ta
vocea
atingerea
sărutul
chiar și ce nu mi-ai refuzat:
să fiu lumina legată invizibil de aer
sărutul e stătut pentru că e atât de departe în viitor

îmi spui că:
tot ce ți-am trimis te-a deranjat
regreți că mi-ai dat adresa și numărul de telefon
regreți că te-ai întâlnit cu mine:
inima-mi bate
la ușa ta
tot timpul
încuiată

toate astea îmi spun să te las în pace
și nu-mi vine greu
pentru că toate astea omoară iubirea în mine.
Dar atunci când încerc să o fac
îmi dai de înțeles că suferi
Și eu nu pot să văd că suferi
mai ales din cauza mea.
Și atunci revin
ca tu să revi
în scurt timp
la rece:
conversație tactilo-vizuală

În felul acesta 
în timp
accepți și oferi tot mai puțin
nu că ai fi oferit prea mult
deci nu mai rămâne mare lucru
Ai omorât iubirea...:

joi, 31 martie 2011

Ah, mierea buzei tale

de Mihai Eminescu


........................................
Ah, cum nu ești, să-ți mistuiesc viața,
Să-ți beau tot sufletul din gura ta,
Să-ți sorb lumina pân- ce-or fi de gheață
Frumoșii-ți ochi ­ să-ți devastez așa
Tot ce tu ai frumos... o, mă învață
Să te ucid cu respirarea mea!
Să murim amândoi... La ce trăiesc eu,
La ce trăiești tu pe a lumii spume?
Sărmane inimi închegate-n vreme,
Sărmane patimi aruncate-n lume;
Ah, să murim, nu plânge, nu te teme.
Că undeva s-afla al nostru nume!
Încet, încet ... să ne culcăm în raclă,
Încet de pe pământ ne-om furișa.
O, stinge a privirei tale faclă,
Închide ochii tăi... așa, așa;
Ce bine e să dormi adânc în raclă,
Să dormi adânc, să nu mai știi ceva. 
Iubito, vremea-n loc să steie,
Să stingă universu-ntreg în noi:
O rază încă, încă o scânteie,
Ș-apoi dispare tot... ș-apoi, ș-apoi
Simt încă gândul tău iubit, femeie,
Ș-apoi nu vom mai fi nimic... noi doi.

marți, 29 martie 2011


Soapte

de George Toparceanu

 

In noaptea trista care ne desparte
Tu poate simti in jurul tau suspine
Si filfiiri de aripi si de soapte ....
E dorul meu ce vine de departe
Si ostenit adoarme langa tine
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lasat la capul tau, pe-o carte
Inchisa de la sine
Cind ai simtit ca somnul ne desparte ...
 











sâmbătă, 5 februarie 2011

The Answer 


 by Robinson Jeffers



Then what is the answer?- Not to be deluded by dreams.
To know that great civilizations have broken down into violence,

      and their tyrants come, many times before.

When open violence appears, to avoid it with honor or choose

      the least ugly faction; these evils are essential.

To keep one's own integrity, be merciful and uncorrupted

      and not wish for evil; and not be duped

By dreams of universal justice or happiness. These dreams will

      not be fulfilled.

To know this, and know that however ugly the parts appear

      the whole remains beautiful. A severed hand

Is an ugly thing and man dissevered from the earth and stars

      and his history... for contemplation or in fact...

Often appears atrociously ugly. Integrity is wholeness,

      the greatest beauty is

Organic wholeness, the wholeness of life and things, the divine beauty

      of the universe. Love that, not man

Apart from that, or else you will share man's pitiful confusions,

       or drown in despair when his days darken. 

vineri, 4 februarie 2011

Atingere imposibila

te asez
intre muguri
dar tu
alergi spre toamna
si-ti scuturi frunzele
te desenez
in ploaia fierbinte de vara
si te gasesc apoi
urcata sub stresini
si incremenind in turturi de gheata
ca pe o liana
te infasor in jurul meu
iar tu
te ascunzi razand
in rugii de mure

intr-o singura dimensiune
ne regasim pe deplin
in atingerea imposibila
a palmelor intinse
de unul
catre celalalt.


Regasire

Cand te privesc
pietre verzui
faramitand oglinda apei
te-mprastie in valuri.
Te regasesc in silabe ratacite
purtate pe aripi de fluturi
franturi de cuvinte
reinviate intr-un oftat
sau intr-o soapta
sau intr-o alta forma
de nemurire.

Viorel Bucur

miercuri, 12 ianuarie 2011

Culmea geloziei

Incepem urcarea cu:


[Uite, eu nu sunt...]

Uite, eu nu sunt. Dar dacă aş fi,
aş fi un miez de poezie scrisă;
rigoarea ce-n viaţa de zi cu zi,
imprecisă cum e, e dezisă.

Uite că nu sunt. Ceilalţi sunt deplin:
în timp ce ei se-agită-n căutare,
orbi şi-n dorinţe prinşi pân' la uitare,
eu trec tiptil în câinele gol şi-n copilul plin.

Când sunt în ei adânc transfigurat,
în raza lor m-arăt cât ai clipi...
Dar brusc ei iar dispar, s-au dizolvat:
fiindcă eu nu sunt. (Doamne, de-aş fi...)

Rainer Maria Rilke

Dar pana pe culme mai e mult
Pana sus poti sa fii gelos
Pe oamenii pentru care nu simte nimic,
simplii colegi de-ai ei de lucru
Pentru ca inspira acelasi aer pe care ea il expira...
Pe oamenii fara trup (la fel ca mine)
doar cu litere de suflet...
Pentru ca le inghite cu nesat
Pe motanul smotocit pana la innegrirea sub-unghiilor
Pentru simpla atingere...
si urcam asa catre culmi adanci
calcand cararea geloziei pe sine
pasii sunt:
Ca ai respirat acelasi aer cu ea
Ca i-ai sters o lacrima
Ce nu cursese inca
Ca ai privit-o in ochi
Ca te-ai plimbat cu ea
Ca ai stat cu ea pe aceeasi banca
Si ca ai ascultat-o cantand...

Si ca sa nu ma credeti un ciudat, ascultati mai departe, am mai gasit un exemplar ca mine:



Alexandru Andries - E altcineva

Asculta mai multe audio diverse