Rămas bun

Nu-mi mai amintesc nimic
De aceea îmi imaginez...

Îmi imaginez...
Că nu te-am iubit niciodată.
Am iubit doar muzica
Pe care mi-ai cântat-o.
Şi pentru că nu aveai una
De fiecare dată cu altă voce.

Nu am reuşit niciodată să te îmbrac
Pentru că nu ai vrut niciodată să te dezbraci
De cuvinte.


Trenul mi-a fost acul
Iar şinele aţa.
Am continuat să mă înţep
Ca să simt ceva fizic.

Între timp mi-am educat sufletul.
Mulţumesc suflete!