Rămas bun

Nu-mi mai amintesc nimic
De aceea îmi imaginez...

Îmi imaginez...
Că nu te-am iubit niciodată.
Am iubit doar muzica
Pe care mi-ai cântat-o.
Şi pentru că nu aveai una
De fiecare dată cu altă voce.

Nu am reuşit niciodată să te îmbrac
Pentru că nu ai vrut niciodată să te dezbraci
De cuvinte.


Trenul mi-a fost acul
Iar şinele aţa.
Am continuat să mă înţep
Ca să simt ceva fizic.

Între timp mi-am educat sufletul.
Mulţumesc suflete!

jucăm cărți pe ruinele noastre

îmi refuzi iubirea
toate obiectele făcute
pentru tine
toate versurile
tot trupul
toată vocea:
Sângerare temporală

îmi refuzi prezența ta

vocea

atingerea

sărutul

chiar și ce nu mi-ai refuzat:

să fiu lumina legată invizibil de aer

sărutul e stătut pentru că e atât de departe în viitor

îmi spui că:

tot ce ți-am trimis te-a deranjat

regreți că mi-ai dat adresa și numărul de telefon

regreți că te-ai întâlnit cu mine:

inima-mi bate

la ușa ta

tot timpul

încuiată

toate astea îmi spun să te las în pace

și nu-mi vine greu

pentru că toate astea omoară iubirea în mine.

Dar atunci când încerc să o fac

îmi dai de înțeles că suferi

Și eu nu pot să văd că suferi

mai ales din cauza mea.

Și atunci revin

ca tu să revi

în scurt timp

la rece:

conversație tactilo-vizuală

În felul acesta 

în timp

accepți și oferi tot mai puțin

nu că ai fi oferit prea mult

deci nu mai rămâne mare lucru

Ai omorât iubirea...:

Atingere imposibila

te asez
intre muguri
dar tu
alergi spre toamna
si-ti scuturi frunzele
te desenez
in ploaia fierbinte de vara
si te gasesc apoi
urcata sub stresini
si incremenind in turturi de gheata
ca pe o liana
te infasor in jurul meu
iar tu
te ascunzi razand
in rugii de mure

intr-o singura dimensiune
ne regasim pe deplin
in atingerea imposibila
a palmelor intinse
de unul
catre celalalt.


Regasire

Cand te privesc
pietre verzui
faramitand oglinda apei
te-mprastie in valuri.
Te regasesc in silabe ratacite
purtate pe aripi de fluturi
franturi de cuvinte
reinviate intr-un oftat
sau intr-o soapta
sau intr-o alta forma
de nemurire.

Viorel Bucur

Culmea geloziei

Incepem urcarea cu:

[Uite, eu nu sunt...]

Uite, eu nu sunt. Dar dacă aş fi,
aş fi un miez de poezie scrisă;
rigoarea ce-n viaţa de zi cu zi,
imprecisă cum e, e dezisă.

Uite că nu sunt. Ceilalţi sunt deplin:
în timp ce ei se-agită-n căutare,
orbi şi-n dorinţe prinşi pân' la uitare,
eu trec tiptil în câinele gol şi-n copilul plin.

Când sunt în ei adânc transfigurat,
în raza lor m-arăt cât ai clipi...
Dar brusc ei iar dispar, s-au dizolvat:
fiindcă eu nu sunt. (Doamne, de-aş fi...)

Rainer Maria Rilke

Dar pana pe culme mai e mult
Pana sus poti sa fii gelos
Pe oamenii pentru care nu simte nimic,
simplii colegi de-ai ei de lucru
Pentru ca inspira acelasi aer pe care ea il expira...
Pe oamenii fara trup (la fel ca mine)
doar cu litere de suflet...
Pentru ca le inghite cu nesat
Pe motanul smotocit pana la innegrirea sub-unghiilor
Pentru simpla atingere...
si urcam asa catre culmi adanci
calcand cararea geloziei pe sine
pasii sunt:

Ca ai respirat acelasi aer cu ea

Ca i-ai sters o lacrima

Ce nu cursese inca

Ca ai privit-o in ochi

Ca te-ai plimbat cu ea

Ca ai stat cu ea pe aceeasi banca

Si ca ai ascultat-o cantand...

Si ca sa nu ma credeti un ciudat, ascultati mai departe, am mai gasit un exemplar ca mine:

Alexandru Andries - E altcineva

Asculta mai multe audio diverse

Ai gusturi alese si... din pacate nu cumperi daca este ieftin...

Cuvinte care se spun singure

...dar deja brazdezi cerul

cu o coada inaintea ta

toata lumea crede ca te dezintegrezi

ca ai coada in spate

de fapt este praful

de stele

pe care il inghiti

si pe care il luminezi atunci cand deschizi gura

praful de stele este hrana ta!

stii vorba aia? Esti ceea ce mananci!

Dimineata devreme... prea devreme.

De mult aştept sa pot sa postez ceva...dar nu pot o sa o fac. Versurile mi-au placut pana la identificare dar, nu depinde de mine de multe ori...

Reflecţie asupra unei reflexii

Curbele valurilor tale
îmi spală nisipul căuşului,
Printre ale cărui fire te scurgi...
Când atingerea se naşte în dorinţă.

Mă acoperi cu linişte,
Mă destrami cu fiecare resac.
Lăsând în urmă plaja
îmbibată cu teamă

de liniştea mării:
Ce ar absorbi valurile;
Ce ar permite luciului sărat
să-mi arate chipul,

care nu-mi mai seamănă.

Vers (in) lipsa

Sunt un om bogat,

Inot in huzur.

Sunt putred de bogat,

Averea mea-i de cand tu esti in jur!

Chiar atingerea de-mi vei tainui...

Averea mea, va dainui!

Cu tine alaturi ori in scrum,

Imbogatit voi fi oricum!

Averea mea, nu mi-o poti lua,

Orice ai face si orice ar fi!

Doar implinirea

...

Resurse materiale pentru castiguri virtuale...

Sunt materie:
carne, sange si cenusie.
Imi spui frumos sa-nchid ochii

ca-n schimb, cand ii voi deschide
tu vei fi ajuns in fata mea,
dar de fiecare data
cand vreau sa-i deschid
tu imi spui ca nu ai ajuns inca.

Ma voi trezi intr-o dimineata
si n-o sa pot iesi din somn
decat crapand gogoasa.
Si-atunci, in loc sa fac un pas,
o sa-mi iau zborul...
in lumea virtuala.

CLXV Vasile Voiculescu

Iubita mea, ai suflet adânc întortocheat
-Vast labirint, ascuns sub palatul frumuseţii
În care-un minotaur domneşte n'e nendurat,
Flămând de duhul slavei şi carnea tinereţii...
Mulţi îndrăzneţi pieiră în tainiţele-i sumbre,
Feciori eroici, pradă daţi fiarei suverane...
Acum m-alătur şi eu fugarnicelor umbre,
Cobor, dar fără teamă-n vârtejul de capcane.
Căci tu mi-eşti Ariadna şi-mi dăruieşti un fir
Din pletele-ţi de beznă, o călăuză vie:
Şi nu să scap din cursă îl ţin şi îl deşir,
Ci mai afund să intru în neagra-mpărăţie;
Dedalicul tău suflet locaş mi l-am ales
Şi jur că niciodată din el n-am să mai ies.

Sâmbătă, 8 ianuarie 1955

Sa-ti sorb durerea... ma lasi?

"Bucuriile mici fac zilele senine!"

Cautand avatar dezintegrararii... o poezie,
Printre file am dat de o nebunie... tarzie.

"Sa ai parte de tot
ce nu-ti inchipui ca poti
primi, dar produce
bucurii!"

CLVI

Am primit o carticica, multumesc si iata o particica:

Iubirea mea e trează ca un priveghi de arme,
Un lung ajun de luptă eroic încordat ;
Nimic nu lîncezeşte în mine,cum nu doarme
Ţintitul arc,în sine vibrînd,dar nemişcat.
Aştept ceva, de-un farmec mai sus ca o izbîndă,
Nu bruta-ncoronare a sângelui aprins;
Dincolo de plăcere, pândesc altă dobândă,
Slăvită-mpreunare de genii, fără-nvins...
Râvnesc nefăptuitul vis al desăvârşirii;
Ca-nalta-ţi frumuseţe să nu fie-o nălucă,
--Cu clipa-n zbor venită cu alta să se ducă--
Voi sparge-ntârziatul decret de lut al firii:
Ca ea să dăinuiască de-a pururi roditoare,
Îi altoiesc, din mine, puterea gânditoare.

(Vineri, 3 decembrie 1954)

Vasile Voiculescu

Distanta.

Temeri absurde vin de departe,
cu cat ma apropii de tine,
cu atat sunt mai claustrante.
Iar samanta lor e in mine!

Umoarea apoasa iti va dizolva portretul,
numai de la distanta te pot vedea?
Epiderma iti va ascunde sufletul,
numai de la distanta te pot imbratisa?

Viata... merita traita asa?

Femeie nebuna, nu vezi ca stai pe moarte?
Prima zi ai pierdut-o chiar de cand te-ai nascut!
Fiecare zi inecata-n trecutele soapte,
Ti-astupa timpanul cu viitorul pierdut...