Ursitoarele îi oferă unui copil mai multe obiecte cu valoare simbolică presupunându-se că bebeluşul va alege ce vrea să fie.
Să presupunem totuşi că omul se naşte având memoria întreagă, adică amintindu-şi ceea ce va trăi. Astfel că va alege simbolurile puternice din viaţa sa, o carte dacă va fi un cititor pasionat, un aparat de fotografiat dacă va face poze, un pix dacă va scrie etc. Sentimentul de deja vu ar putea avea ceva legătură cu asta.
Copil fiind eram fascinat de aparatele foto, frustrat că nu pot să desenez şi să fac poezii şi altele, pe care acum le am. Poate că ştiam deja ce îmi place şi nu mai aveam răbdare să obţin.
Desigur că este mai plauzibilă explicaţia conform căreia am încercat să obţin în mod inconştient ceea ce nu am avut, dar şi în cazul acesta este bine, pt. că îmi permit să afirm că mi-am împlinit visele copilăriei... ca adult, sunt un copil împlinit! Dar totuşi, parcă îmi place mai mult prima variantă.
Nu am timp să elaborez textul, azi sunt mai bolovănos.
Am scris asta după ce unele aspecte mi-au fost puse în altă lumină de filmul: Mr. Nobody şi încă o carte pe care am citit-o.
