Un orar e un fel de insectar, dar cu ore, ori ca o carte de poezii în care sentimentele, în formele lor diferite stau așezate în mod ordonat cu ace de gămălie care le fixează, că altfel ar dispărea, unde-ai văzut sentimente care să dureze... dar durerea provocată de acele care le străbat le păstrează ordonate în insectarul orelor. Scuze, m-a luat valul și m-am înecat...în mine.
Într-un final doar găurile rămân, asemenea găurilor negre. Veșnicia nu, nicidecum. Doar aparența veșniciei este temporară în unele, altele din cele care ne înconjoară, umplu...
am luat orarul, pentru orice EVENTUALITATE, notîndu-mi să nu uit: Duminica se (A)doarme :)
RăspundețiȘtergereUn orar e un fel de insectar, dar cu ore, ori ca o carte de poezii în care sentimentele, în formele lor diferite stau așezate în mod ordonat cu ace de gămălie care le fixează, că altfel ar dispărea, unde-ai văzut sentimente care să dureze... dar durerea provocată de acele care le străbat le păstrează ordonate în insectarul orelor.
RăspundețiȘtergereScuze, m-a luat valul și m-am înecat...în mine.
dacă cumva ai impresia că sentimentele nu durează,uită-te la gaurile lăsate de acele cu sau fără gămălie....
RăspundețiȘtergereexistă şi veşnicie temporară?
Într-un final doar găurile rămân, asemenea găurilor negre.
RăspundețiȘtergereVeșnicia nu, nicidecum. Doar aparența veșniciei este temporară în unele, altele din cele care ne înconjoară, umplu...