miercuri, 22 iunie 2011

Cireşe amare

De Anca Constantin

De ce mă doare atât de departe
Orice-ntâmplare care ne desparte?
Aş putea să te pun la-ncercare
Plecând şi eu, ca fiecare
Undeva în imposibil,
În felul acela penibil
În care se întâmplă toate plecările
Toate renunţările...
Cu semne mari de întrebare
Amestecate cu cireşe amare.

sâmbătă, 18 iunie 2011

jucăm cărți pe ruinele noastre

îmi refuzi iubirea
toate obiectele făcute
pentru tine
toate versurile
tot trupul
toată vocea:
Sângerare temporală

îmi refuzi prezența ta
vocea
atingerea
sărutul
chiar și ce nu mi-ai refuzat:
să fiu lumina legată invizibil de aer
sărutul e stătut pentru că e atât de departe în viitor

îmi spui că:
tot ce ți-am trimis te-a deranjat
regreți că mi-ai dat adresa și numărul de telefon
regreți că te-ai întâlnit cu mine:
inima-mi bate
la ușa ta
tot timpul
încuiată

toate astea îmi spun să te las în pace
și nu-mi vine greu
pentru că toate astea omoară iubirea în mine.
Dar atunci când încerc să o fac
îmi dai de înțeles că suferi
Și eu nu pot să văd că suferi
mai ales din cauza mea.
Și atunci revin
ca tu să revi
în scurt timp
la rece:
conversație tactilo-vizuală

În felul acesta 
în timp
accepți și oferi tot mai puțin
nu că ai fi oferit prea mult
deci nu mai rămâne mare lucru
Ai omorât iubirea...: