joi, 15 aprilie 2010

Trupul, haina sufletului

Rotunjimile tale ma atata...
Vreau sa te acopar!

Aprind un spot de lumina
Ca sa iti iau masurile.
Observ aburi cum se ridica din sufletul tau nud
Creand o aura...
De respect.

Drept model am o mica icoana...
In rest, doar cu acul si ata imaginatiei.
Ma caznesc sa iti cos o haina
Cu care te voi acoperi
Pentru o vreme...

Reusesc doar sa ma intep,
Dorinta ma face neindemanatic...

4 comentarii:

  1. Hmmm,asa croitor zic si eu!!!Sa tesi vesmant sufletului,iar toata aceasta munca sa-ti dezvaluie fata e lucru de artist!!!
    Dorinta te face neindemanatic,dar migalos....
    Hmmm,oare ce borangic folosesti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Artistul este iubirea, pt. ca cel care o realizeaza este, da-mi voie sa amintesc o vorba inteleapta "in afara ratiunii…":P
    Borangicul este din cel mai fin si mai imaculat, cum numai visele cu ochii deschisi pot tese.

    RăspundețiȘtergere
  3. Visele cu ochii deschisi....sunt cele mai frumoase...dincolo de ratiune fiind... :P

    RăspundețiȘtergere