sâmbătă, 4 septembrie 2010

Călător

Un slăbănog,
pe un scaun aşezat,
în centrul
de jur împrejurului său, de o străină familie
ocupat.
Trenul,
Legătură de rudenie a unei familii de străini. Care l-au adoptat în virtutea inerţiei drumului pe care toţi suntem vitezomani şi pe care toţi
nu ne mai întoarcem...
Tubul metalic este sigilat la un capăt de expeditor iar la celălalt destinatarul,îi va deschide chepengul către libertate slăbănogului lăsând trupul străin să îmbrace iubitul suflet cunoscut,
Că doar întâlnirea trebuie să fie în limitele decenţei.

7 comentarii:

  1. Versurile cu apărut înainte de a putea fi dezamăgit...dacă era dezamăgirea posibilă.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)))))))))
    Ce nasol,dezamagirea abia pe urma,a venit...
    Nu-i toata lumea perfecta!Tiparele astea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am fost undeva, însă departe de dezamăgire, nici măcar nu era conturată deasupra liniei orizontului.
    Ca şi cum ai revizita un loc cunoscut, dar care se dovedeşte a fi mai interesant decât ţi-l aminteşti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Servus,Alin.
    Mi s-a parut ca tu mai stii cite ceva despre munte si de aceea te rog,daca poti sa-i anunti pe toti cei pe care-i cunosti sa aprinda o lumina pe munte ,in padure sau in pestera,sa-i luminam noul traseu lui Ilie Humita-salvamontist din Lupeni si din Cluj.A cazut la Cheile Turzii...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu m-am semnat pe celalalt comentariu,
    Alexandru.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu acum sunt plecat din localitate dar, sunt sigur că simplul fapt că ai postat acest anunţ aici, este suficient, cred că blogul meu fiind public mai este vizitat şi de alte persoane astfel că mesajul va ajunge într-un final la cei vizaţi.
    Să-i fie ţărâna uşoară...

    RăspundețiȘtergere