joi, 31 martie 2011

Ah, mierea buzei tale

de Mihai Eminescu


........................................
Ah, cum nu ești, să-ți mistuiesc viața,
Să-ți beau tot sufletul din gura ta,
Să-ți sorb lumina pân- ce-or fi de gheață
Frumoșii-ți ochi ­ să-ți devastez așa
Tot ce tu ai frumos... o, mă învață
Să te ucid cu respirarea mea!
Să murim amândoi... La ce trăiesc eu,
La ce trăiești tu pe a lumii spume?
Sărmane inimi închegate-n vreme,
Sărmane patimi aruncate-n lume;
Ah, să murim, nu plânge, nu te teme.
Că undeva s-afla al nostru nume!
Încet, încet ... să ne culcăm în raclă,
Încet de pe pământ ne-om furișa.
O, stinge a privirei tale faclă,
Închide ochii tăi... așa, așa;
Ce bine e să dormi adânc în raclă,
Să dormi adânc, să nu mai știi ceva. 
Iubito, vremea-n loc să steie,
Să stingă universu-ntreg în noi:
O rază încă, încă o scânteie,
Ș-apoi dispare tot... ș-apoi, ș-apoi
Simt încă gândul tău iubit, femeie,
Ș-apoi nu vom mai fi nimic... noi doi.

4 comentarii:

  1. mai consulta-ti si tu glicemia;ca vad ca stagnezi in 'imbogatirea (asta) interioara'...

    RăspundețiȘtergere
  2. Glicemia zice ca este 0 iar sansele de ridicare la fel.

    RăspundețiȘtergere
  3. Venisem să recitesc textul "Timpul 3" şi nu l-am mai găsit. Este oare publicat undeva?

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu este publicat, Diana, l-am scos de pe blog pt. ca mi s-a parut ca nu o sa priceapa cineva ceva pt. ca e prost scris. In mintea mea e clar...dar mi-e greu sa ma exprim in cuvinte. :)

    RăspundețiȘtergere